Ce ne mai mândrim când avem legături cu oamenii importanţi, faimoşi, de succes! Când cineva se caracterizează prin prisma cunoştinţelor pe care le are, pe undeva îşi anulează din personalitate.
Am auzit recent la radio o expresie de genul “soţul lui J.Lo.” în loc de Marc Anthony. De fapt, când unul nu este cunoscut, devine cu ajutorul celuilalt. În acest caz (amândoi fiind celebri) era doar o ironie folosită pentru a sublinia alte situaţii similare.
În oamenii pe care-i cunoştem găsim mai mult sau mai puţin ceva din ceea ce căutăm: profunzime sau amuzament, pierderea timpului sau îmobăţirea lui cu diverse stări, sentimente, cunoştinţe etc. Ceea ce mă uimeşte şi totodată mă pune pe gânduri este faptul că printre cunoştinţele noastre se află persoane foarte diferite între ele, câţi seamănă cu tine măcar puţin sau cu câţi ai multe în comun?
Ideea este că împrumutăm ceea ce ne lipseşte de la alţii. Poate azi nu sunt prea vorbăreaţă sau nu am răbdare să ascult ce spune cineva. Sunt zile când sunt prea sociabilă şi zile când pur şi simplu cei din jur mă completează.
Dacă încerci să-i pui la un loc pe toţi cei numiţi de tine amici, ei ce au în comun unii cu alţii? Pot rămâne singuri să discute ceva sau este nevoie de tine în mijlocul lor? Subiectul acesta are oarecum legătură cu cel anterior dar acum mă refer în mod special la oamenii pe care vrem să-i vedem, de care nu ne ferim.
Mai multe cunoştinţe se laudă (indirect) cu numărul mare de persoane din lista lor de messenger, alţii cu faptul că sunt prieteni cu mari artişti sau persoane publice. Cu ce mă ajută asta pe mine să-i văd mai bine? Atâta timp cât înveţi ceva de la ei, sunt şanse să te ajute!
Fără să ne dăm seama, colecţionăm diverse tipologii de oameni în jurul nostru, alimentăm diverse nevoi. Cu unii mergem la un pahar de vorbă, cu alţii (care nu au nimic în comun cu cei de dinainte) mergem la teatru sau la film, alţii ne ajută să ne cunoştem mai bine prin discuţiile pe care le purtăm despre sine şi alţii efectiv sunt acolo pentru că ne ajută cu diverse probleme materiale (nu o dată am auzit “nu se ştie niciodată când poţi să ai nevoie de el”) etc.
Te-ai gândit vreodată ce fel de oameni colecţionezi? Vorba proverbului, ei spun multe despre tine! E ca un bucheţel de păpădii, dacă sufli în el, cu ce rămâi?
vineri, 28 decembrie 2007 la 1:45 pm
[...] decembrie 28, 2007 Filed under: mitologie personală — mezeinelli @ 1:45 pm postul anaayanei m-a pus pe gânduri. când fusem mai tânără – adică în timpul şcolii – eram obsedat de [...]
vineri, 28 decembrie 2007 la 1:48 pm
Oamenii au nevoie de oameni. Motivele sunt atat de variate incat nici nu le putem cuprinde, insa toate relatiile se bazeaza pe nevoi. Faza cu mandria unora ca au “cunostinte” celebre este oarecum similara cu nevoia de a purta/cumpara produse aflate sub semnul unor branduri populare. E o identificare fortata cu un grup si atribuirea falsa a calitatilor acestuia.
Sunt insa oameni care nu se mandresc cu cunostintele si prieteniile lor celebre si care le asimileaza ca pe ceva natural, firesc si mai presus de faima. Oameni care se merita unii pe altii si care se apreciaza unii pe alti, ajutandu-se si completandu-se reciproc.
Cat despre colectionarea de oameni, mi se pare un hobby cel putin fals…
vineri, 28 decembrie 2007 la 2:05 pm
ionut.m,
dacă nu aş fi văzut aceste czuri şi dacă nu ar fi fost din ce în ce mai dese nu aş mai fi deschis subiectul
ai punctat bine faptul că unii doresc să se identifice forţat unui grup prin atribuirea falsă a calităţilor acestora, asta vroiam să subliniez!
Colecţia de oameni mi se pare un hobby real, spun asta pentru că văd cum oamenii “colecţioneză” rând pe rând ba oameni cu relaţii şi influenţi, ba oameni cu bani etc.
Nu vreau să generalizez, sunt şi alţii pentru care nu contează toate acestea!
vineri, 28 decembrie 2007 la 5:47 pm
metafora din final cu buchetul de papadii.. “daca suflii, cu ce ramai” este super bine aleasa… good job anaAyana.. imi place ce torni din tine, keep up the good work \:D/
vineri, 28 decembrie 2007 la 7:39 pm
I will call you Vlad the funny guy! Nu am putut sa nu rad la faza cu “turnatul”
vineri, 28 decembrie 2007 la 7:55 pm
Un blogroll nu este o colectie?
vineri, 28 decembrie 2007 la 9:08 pm
Nu vreau sa spun colectionarea de oameni, mai degraba sortarea sau trierea. Practic inlaturam ce nu ne place si retinem? doar pe cei cu care putem comunica.
Problema devine problema cind gasim pe cineva mai -desteapta, mai frumoasa, mai…etc decat noi! Putem accepta asta? Eu zic ca trebuie.
vineri, 28 decembrie 2007 la 9:39 pm
Andrei,
bine pusa problema!
cred ca trebuie privit dincolo de “mai bun decat mine” in directia de a invata, de a scoate din tine resurse de care nu stiai ca exista, de a deveni mereu mai bun
Oamenii care se multumesc sa fie lideri de opinii in grupuri mici nu cred ca pot evolua prea mult daca nu sunt ei mai mici pe langa altii, nu?
Intr-adevar, sortam, alegem numai ceea ce ne convine iar asta in functie de ceea ce putem sau nu sa suportam. Si da, ar trebui sa retinem!
duminică, 30 decembrie 2007 la 7:37 pm
Imi place colectia de oameni pe care o face blogul tau!
In putinul timp petrecut in blogosfera, ai atras multa lume de calitate! Felicitari!
luni, 31 decembrie 2007 la 12:43 am
hmm… sunt curios daca @Lia Stelea m-ar include in acea “lume de calitate” dupa ce mi-ar vedea blogul
anyhow, ma gandeam la mine, la ce oameni colectionez, si nu stiu… cred ca majoritatea “colectioneaza” in primul si in primul rand oamenii de care au/ar avea nevoie, pentru ca mai apoi sa ii includa pe cei/cele de sex opus in care ar putea vedea o oportunitate pentru viata lor romantica, si in cele din urma pe cei cu care se pot mandri si cu ajutorul carora pot “recruta” mai multi oameni din toate cele 3 categorii enumerate 
eu, la inceput, am cautat amici cu care sa ma pot ajuta reciproc, apoi mi-am pus amicii pe “stand by” in timp ce cautam prietenii, in special fetele cu care m-as putea imprieteni in speranta ca as putea avea vreo relatie cu una din ele (nu mai multe, ci doar una
)…. apoi am cautat cu ajutorul prietenilor si amicilor acei oameni “puternici” si “mari” pe care acestia ii cunosteau si cu care as fi putut sa ma cunosc si eu in cele din urma… dar nu sunt genul de om care se lauda ca “oo, eu il cunosc pe X si Y” pentru ca apoi ceilalti sa cada in gura dupa mine… sunt genul de om care asteapta sa se afle ca-i cunosc pe X si Y, nu cel care se lauda cu asta 
hmm, ar fi interesant sa ne facem fiecare un arbore de prieteni si amici, precum cel genealogic
si sa evidentiem pentru fiecare in parte ce am vazut la ei (interes, pasiune, dorinta de popularitate, samd). Chiar as fi curios sa vad la sfarsit dupa ce tanjesc eu cel mai mult din cele enumerate in paranteze, si nu numai… ce idee 
luni, 31 decembrie 2007 la 12:39 pm
http://mesterulmanole.wordpress.com/2007/12/31/pentru-toti-2/
luni, 31 decembrie 2007 la 1:41 pm
De ce nu, Manuel? Blogul tau m-a socat putin prin amanuntele sale “picante” insa il gasesc inspirat.
Cat despre oameni, mie imi place sa am in jurul meu oameni foarte diferiti, de toate varstele si pregatirile, care sunt foarte creativi si au o pasiune arzatoare pentru ceva anume: botanica, alpinism, zbor, afaceri…
Imi place sa ma hranesc cu energia degajata de prietenie.
luni, 31 decembrie 2007 la 3:22 pm
@Lia, uite nu ma asteptam la astfel de cuvinte legate de blogul meu si indirect de mine
Ce pot sa zic… mersi ca n-ai avut o reactie negativa asa cum ma astept de la mai toti 
luni, 31 decembrie 2007 la 5:03 pm
Lia, ai punctat bine ideea referitor la categoriile diferite de oameni din jurul tau,de exemplu prietenii mei sunt mare parte foarte diferiti intre ei si imi place faptul ca de la fiecare invat cate ceva
manuel,
reactiile negative vin atunci cand cineva nu intelege de ce faci ceea ce faci, la tine cred ca este un amestec de mai multe: varsta, curajul, originalitatea
in general se cam vede de ce se cauta oamenii intre ei, asta am observat!