Cu cine nu-ţi place să dai ochii?

Este imposibil să fii un om care vrea să vadă pe toată lumea, oricând. Fie că avem momente în care nu ieşim pe nicăieri (ca să nu dăm ochii cu nimeni) sau momente în care vrem să ne întâlnim cu diverse persoane, cu unii nu ne place să ne vedem. Te-ai gândit vreodată de ce?

Statisticile spun că oamenii care zâmbesc vor fi plăcuţi mai repede decât cei prea serioşi, sobri, rezervaţi. Asta nu este de ajuns dacă ne gândim că un zâmbet poate fi sincer sau fals.

Un amic se plângea de faptul că nu mai poate merge pe o anumită stradă pentru că nu vrea să mai dea ochii cu o fată care lucrează la un magazin din acea zonă. Cândva se vedeau mai rar şi de când ea s-a mutat din alt oraş aici, ca să-l vadă mai des, s-a stricat relaţia. Lui îi convenea că se vedeau numai când vroia el şi toate erau bune şi frumoase.

Am vorbit recent cu cineva şi mi-a promis ceva dar nu s-a mai ţinut de cuvânt. Acum nu mai răspunde la mesaje. S-a închis canalul de comunicare! Când nu te ţii de cuvânt în faţa altora, nu poţi să mai dai ochii cu acel om, chiar dacă el nu-ţi reproşează nimic!

O altă persoană se plângea că nu şi-a văzut datoria în bani pe care trebuia să i-o înapoieze cineva şi spunea că nu vrea să-l mai vadă, apoi să mai stea de vorbă! Cam aşa îşi vând câte unii omenia, pe banii altora!

Fie că ne dăm seama sau nu, acel celebru loc de “bună ziua” se pierde prin greşelile lor sau ale noastre (fie că ne  recunoaştem sau nu vina). Nu ne place să dăm ochii cu cei care ne aduc aminte că nu ne-am ţinut de cuvânt, cu cei care ne eclipsează, cu cei care sunt ironici sau cu cei inflexibili. Nici nu facem ceva pentru a schimba toate astea, pur şi simplu alegem să evităm!

Pe toate le văd ca pe nişte datorii morale. Atâta timp cât vom căuta să ne fie bine numai nouă şi să ne simţim confortabil, fără să ne pese de faptul că acolo unde am construit ceva, începe să se dărâme… nu vom construi niciodată ceva solid nicăieri.

 Este nevoie de asumarea cuvintelor, altfel de ce ne plac oamenii parolişti? Şi ne mai plac şi cei punctuali, sinceri, corecţi, politicoşi, darnici etc. Atunci când cineva se comportă corect cu tine şi nu eşti în stare să-i răspunzi la fel, nu poţi să mai dai ochii cu el, eventual te face să te simţi crispat, chiar dacă vă mai vedeţi.

 Cui nu-i plac cei punctuali este din cauză că nu se ridică la acelaşi nivel, este valabil şi cu cei care urăsc ordinea şi curăţenia. Incapacitatea de a duce ceva la bun sfârşit (privită ca o virtute trunchiată) ne face să ne răzvrătim, fără să ne dăm seama.

Ţie cu cine nu-ţi place să dai ochii? Cu cel care ţi-a greşit, cu datornicul, cu vecinii de bloc, cu rudele, cu fostul prieten, cu popa, cu şeful? Lista rămâne deschisă!