Ne pregătim pentru viaţă

Trecem prin diverse etape, de la cei şapte ani de acasă până-n ziua asta. În liceu eram prea mici pentru a pricepe cum stau lucrurile şi-l jucam pe Gică mereu, rebelul care ştie ce face cu viaţa lui şi care vrea să fie lăsat în pace.

 A fi contra nu înseamnă că vii cu o soluţie, ba mai rău, ai ca replică negru atunci când vorbim de alb. Apoi ne transformăm în studentul, filozoful care parcă a descoperit dintr-odată lumea şi tot ce o întuneca.

Pregătirea continuă, nu poţi să te arunci în viaţă fără a te antrena pentru ea, nu? Aşa s-a ajuns la înlocuitori, la simulări sau la probe. Relaţiile dintre oameni pornesc de la experimente şi sfârşesc în probe fără dovezi bune pentru a aplica serios.

Mulţi nu au timp de respiro de la o relaţie la alta, fug de singurătate ca de cel mai urât lucru care ţi se poate întâmpla vreodată! Aşa trec dintr-un vagon în altul, într-un tren al vieţii cu oprire nici pe dreapta, nici pe stânga. Uneori se întorc de unde au plecat.

Cât o să ne mai pregătim până să intrăm serios în pâine? Altfel spus, viaţa ne ajunge din urmă, vine cu paşi silenţioşi ca să nu deranjeze. Unde ne găseşte azi?