Oamenii nervoşi
E culmea ca în faţa unui om iritat să reacţionăm la fel. E ca şi cum în faţa unui incendiu am turna combustibil! Totuşi, nervii nu vin când vrem noi şi nici nu este uşor să fii calm când cineva, gata nervos vine şi te agită, te face complice la starea lui. El crede că are toată dreptatea!
De ce se ajunge acolo? Consider că este un nivel avansat al unei stări de linişte aparentă. Ne ajung termenele limită din urmă şi începem să dăm vina pe cei din jur că ei nu se încadrează. Se strică pc-ul sau dispare un obiect şi imediat se caută ţapul ispăşitor. În multe din aceste cazuri vinovat era de fapt tot cel care stârnise furtuna dar… până nu se convinge singur de acest lucru e nevoie de asistenţă.
Dacă privim din punct de vedere al comunicării, vedem că de fapt ea lipseşte şi apare undeva pe ultima sută de metri iar atunci este una abrazivă, neşlefuită, aglomerată. De cele mai multe ori, oamenii nervoşi sunt plini de reproşuri şi de nemulţumiri. Interesant este că multe dintre ele sunt cauze interioare, neîmpăcări cu sine ce se răsfrâng în exterior.
De ce se enervează oamenii? De cele mai multe ori sunt presaţi de ceva, ori nu le iese soluţia aşa cum vor, într-un timp foarte scurt, sau nu au răbdare. Un om care acţionează din primul instinct nu are tact. Evident că atunci când dai valma peste problemă, de-a valma vin şi rezultatele.
Azi m-au enervat oameni şi am încercat să-i înţeleg. Nu e uşor dar trebuie măcar încercat, mai ales că nu suport certurile. Atitudinea ideală este chiar cea din poză, supărările trebuie să fie nevinovate, cum numai copiii ştiu asta!
Voi cum vă manifestaţi în situaţii dintr-astea?
Filed under: Relaţii şi comunicare | Tagged: certuri, comunicare, conflicte, nervii, oameni nervoşi
Cred că toți reacționăm exact cum ai spus tu. Uneori încercăm să fim calmi. Și ne reușește. Trebuie doar încercat.
Da, este destul de greu! Azi alti oameni la orizont - care se enerveaza repede din fleacuri!
Păi cred că tocmai asta e problema. Ne enervăm din fleacuri.
Am gasit solutia! Le-am pus colinde
Eu nu ii pot intelege pe cei care, sefi fiind, se supara pe cate un subaltern al lor ca a gresit ceva si se enerveaza, tipa si gesticuleaza agresiv, amenintand in acelasi timp cu pedepse drastice. Nu poate avea loc doar o conversatie cu zambetul pe buze, in care seful sa ii spuna celui in cauza ca a gresit, ce a gresit si, in consecinta, cum va fi pedepsit? Ar fi un apel si la demnitate.
Ai incercat vreodata sa te porti cu un calm impecabil intr-o “disputa” cu o persoana foarte nervoasa?
Cred că ionut.m are dreptate. E important ca atunci când iei o decizie, într-o poziţie de autoritate fiind, să arăţi echitate prin faptul că deciziile nu-ţi sunt impulsive, arbitrare, ci se stabilesc după nişte criterii.
Mă enervez şi eu, doar că nu mă manifest în nici un fel în exterior. Cel mult, dacă sunt foarte frustrat, plâng (fără să precizez motivul, evident, că nu vreau să mă dau în spectacol.
)
Mi s-a întâmplat ca, după ce am stat doi ani într-un colectiv de colegi, la şcoală, spre sfârşit să-mi zică că-s surprinşi de faptul că nu m-au văzut niciodată nervos. „Cum, băi, tu chiar nu te enervezi niciodată?” (după care au încercat tot felul de strategii ca să mă enerveze
În era asta se promovează emotivitatea, impulsivitatea, de aceea poate pare atât de ciudat să nu sari la gâtul vecinului doar fiindcă ai tu o problemă.
Momentan ma scot din minti colegii de la facultate. Nu-i mai suport, sunt disperati cu sesiunea, zici ca vine uraganul. Pe bune daca inteleg de unde atata stres pe ei.
-> ionut
daca au mentalitati de genul “te platesc, deci trebuie sa demonstrezi pana la ultimul leu ca muncesti si nu ai voie sa gresesti”…se ajunge si la situatii dintr-astea
E destul de greu pentru cineva aflat intr-o pozitie superioara sa devina prietenos si intelegator, ii scade din autoritate, nu?
-> Mihai
Nici eu nu ma manifest in exterior atunci cand sunt nervoasa, de fapt in acele momente tot eu ma calmez, nu astept sa ma calmeze altii
-> adelix
ceva similar , in legatura cu colegii, pe mine ma streseaza cei care se plang mereu in loc sa faca ceva pentru a nu se mai plange
De unde atata stres pe ei? Pai atunci cand ai totul pus la punct mai esti stresat?
“De unde vin luptele şi certurile dintre voi? Nu vin oare din poftele vostre, care se luptă în mădularele voastre?” ( Iacov 4:1 )
Cauza nervilor este egoismul. Dorinţele neîmplinite. Asta se întâmplă şi în căsnicie. Atunci când nu practic lepădarea de sine şi când mă pun pe mine pe primul loc….apare cearta.
Antidotul? Lepădarea de sine.
-> ambasadorul
Dacă ne gândim numai la binele nostru, da! Aici ai dreptate!
De regula oamenii cauta vinovaţi pentru neîmplinirile lor.
Oamenii nervosi/iritati pot fi calmati.Exista metode. Se numesc atitudine,comunicare,auto-control,puterea/forta spiritului(sufletului). De ce se enerveaza oamenii? De prosti. Indiferent ce faci: o greseala sau un termen depasit sau orice, nu trebuie sa-ti consumi energiile cu prostii.Gaseste puterea,controlul interior,atitudinea potrivita si …depaseste momentul. E simplu.
-> andrei
foarte bun îndemnul, ai şi tu pe undeva dreptate cu consumul energiei
daca-mi dai voie o sa mai intru sa-mi spun parerea.Daca nu, nu
Bineînţeles! Spaţiul pentru comentarii este deschis! Nu scriu monoloage, îmi place să interacţionez cu alte păreri
Multumesc. Vroiam doar sa mai spun ca la un anumit nivel,nervozitatea e semn de slabiciune.Sefii nervosi sunt considerati slabi.Nervozitatea impiedica total comunicarea. In marile firme este chiar “impotrva legii” sa te enervezi.Pierzindu-ti controlul poti pierde totul.(inclusiv prietenii).Este foarte valabil si in viata de zi cu zi.Si eu ma enervez(recunosc),dar incerc sa ma controlez cit pot de mult,chiar si la volan,sau mai ales la volan.Nervozitatea arata forta, dar si slabiciune in aceelasi timp.Oaminii au impresia ca sunt puternici cind de fapt nu sunt.
Andrei,
Foarte interesant aspectul. La asta, recunosc, nu m-am gandit pana acum.
Nervozitatea pana la urma arata ca ceva se clatina acolo unde ar trebui sa fie calm, intelegere, pace.
Te mai astept!
Exact, se clatina,te desconsideri,iti scazi singur din puncte.Iti scazi din prestigiu.Inchipuie-ti(ti-va) doi oameni unul nervos care bate din picior,tipa si da ochii peste cap si unul calm,demn,intelegator.Pe care pariezi(-ati)?Nervii nu duc la nimic bun in nici un domeniu!Fiti calmi,intelegatori,pasnici.
Esti foarte draguta.Multumesc.
Stau calm in fata lui fara sa schitez nici un gest dar sunt foarte atent la alt plan: cel fizic. Incerc sa imi imaginez cel mai rau caz posibil si ma pregatesc pentru un asalt fizic… Stiu ca suna ciudat dar aceasta abordare face ca situatia de agresiune verbala sa para mult mai inofensiva iar starea de agresiune fizica este contracarata de elementul surpriza: un om calm care reactioneaza prompt. Am avut de curand un astfel de caz si a fost ca un test psihologic. In Bucuresti sunt foarte putini oameni sanatosi psihic…
John,
eu chiar mi-am imaginat tot ce ai scris tu, este o metoda care poate da rezultatul asteptat sau poate ingheta reactia celuilat, nu stiu…
imi aduc aminte de ceva similar, la cat sunt eu de calma, am rabufnit o data verbal, fara a fi agresiva sau a folosi cuvinte mari, pur si simplu cred ca schimbarea atitudinii face totul.
oamenii nervosi se asteapta ca cel din fata sa reactioneze in doua feluri: la fel sau sa se retraga; in momentul in care vii cu ceva nou nu mai stie cum sa se comporte, doar daca nu este si el plin de surprize
Când eşti nervos ai o grămadă de energie, nu ştiu de unde! Poţi să fii cel mai lipsit de vlagă om, dacă cineva te calcă pe nervi, apar imediat armate de forţă cu energie creatoare de care habar nu aveai că o posezi. De unde? Te-ai gândit vreodată?
Ce este de fapt un nerv? Un organ de transmisiune a impulsului nervos, care uneşte sistemul nervos central cu periferia organismului (piele, organe de simţ, muşchi, glande etc.) şi care este format din mănunchiuri de fibre reprezentând prelungirile neuronului înconjurate de o teacă constituită din mielină. (zice dex)
Cu alte cuvinte, orice impuls este transmis la nerv şi ne manifestăm apoi în exterior cu ce putem: pumnul, ochii cu săgeţi, sprâncenele încovoiate sau cu roşu în faţa ochilor. Există la unii oameni concepţia cum că cei care nu se enervează nu simt, nu au reacţii interioare, nu se manifestă. Foarte fals. Arderile pot fi de atâtea feluri câţi oameni există! Cel mai grav mi se pare să nu exteriorizezi stările astea, să tot faci economie până-ntr-o zi când le oferi cu cel mai mare altruism posibil, pe unde apuci.
Am vrut sa scriu ceva nou pe acest subiect dar am zis ca mai bine completez aici, daca tot am deschis ceva similar.