Între aşteptări
Distanta dintre diverse asteptari se masoara prin rabdare sau prin agitatie. De alte ori prin intensitatea lor. Asteptarea va implica mereu mai mult sau mai putin timp: pierdut, investit, blocat sau inghesuit.
Nu poti astepta fara sa ingadui sa se intample o stagnare. Tocmai din aceasta cauza stagnarile sunt placute sau nu. Asteptam sa inceapa o piesa de teatru, asteptam un mijloc de transport, asteptam sa vina fulgii de zapada sau sa rasara soarele, asteptam sa vina cineva la o anumita ora, asteptam de cele mai multe ori sa treaca timpul si sa apara altceva in locul lui care sa-l faca mai putin perceptibil.
Imi place foarte mult expresia “in timp ce…”. A devenit celebru pentru punerea ei in practica Napoleon Bonaparte. Probabil ca nu numai el, oricine vrea sa fie dinamic in asteptarea lui face mai multe lucruri simultan.
Este benefic? Sau atunci cand te imparti in mai multe locuri risti sa trimiti atentia ta pe bucatele, trunchiata? Asta depinde probabil de cat de mult iti pasa, cat de mult te poti concentra, daca vrei sa revii sau daca vrei sa lasi loc transparentei.
Nu am vazut oameni care sa iubeasca asteptarea si nici oameni care sa iubeasca rabdarea sau incertitudinea. Din moment ce desavarsirea are legatura cu datul jos a acelor straturi de ceata de pe ochi, o continua perfectionare, cine ar vrea sa stagneze vesnic?
Intreaba la intamplare pe cineva care sunt asteptarile lui pentru viitorul apropiat si va gasi minim doua. Si totusi asteptarea ocupa mare parte din viata! Intre asteptari ne pregatim pentru ea. Cum, cu ce, pentru ce, cat? Intrebarile nu au sfarsit, la fel cum asteptarile gata incheiate sunt legate ca intr-un lant de altele noi.
Totusi, care este marea asteptare? Am o mare banuiala: cumva sa traim cu adevarat?
Filed under: Love is in the air, Timp liber | Tagged: asteptare, incertitudine, viata
Marea aşteptare va fi aceea…”în timp ce” vă aşteptăm să mai scrieţi un alt articol…
Acesta ne-a plăcut, miroase a entuziasm…şi răspunsul la ultimul dv. email e acesta: întrebări pedagogice.
Când un duhovnic îţi vorbeşte, trebuie să te uiţi sub fiecare cuvânt…pentru că o să-ţi facă bine!
Vă dorim o noapte bună!
Ma bucur, inseamna ca am vazut bine dincolo de intrebari
De fapt, a veghea inseamna a privi sub fiecare cuvant, semn, fapt, nu?
Interesanta parerea ta despre “dor”.
Totusi eu am convingerea ca se poate intampla si sa-ti fie dor de cineva pe care abia l-ai cunoscut sau de ceva ce ai vazut de putin timp.
Nu vreau sa fiu eu persoana ce-ti contrazice ideile dar pot spune asta din experienta personala :).
Sa postezi in continuare pareri la fel de profunde asupra felului in care vezi tu viata si oamenii si sa ai parte e indeplinirea tuturor dorintelor si aspiratiilor tale.
Cu mult drag,
STRAINUL
Dorul cred că îl simte fiecare în funcţie de aşteptările lui, de felul în care vede oamenii, de liniştea pe care o are în suflet.
Te mai aştept!